• Dicţionar explicativ român
• Dicţionar explicativ englez

traducere în englezătraducere în românăexplicaţii în românăîn explicaţiile în românăexplicaţii în englezăîn articole pe blog

furcă

• Traducere în engleză
• Explicaţii în română
• Comentarii

1. FÚRCĂ, furci, s.f. 1. Unealtă agricolă formată dintr-o prăjină de lemn sau de oţel terminată cu doi sau trei dinţi (încovoiaţi), folosită pentru strângerea fânului, clăditul şirelor, strângerea gunoiului, a băligarului etc. s Expr. Parc-ar fi puse (sau adunate) cu furca, se spune despre lucruri aşezate în dezordine, nesortate. ♦ Cantitate de fân cât se poate lua într-o furcă (1). 2. (În sintagme) Nume dat unor unelte sau obiecte asemănătoare cu furca (1): a) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul; b) furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului, cu cele două cartilaje costale fixate de el; lingura pieptului, lingurea; c) furca gâtului = extremitatea superioară a sternului, cu cele două clavicule fixate de el; d) furca puţului (sau fântânii) = stâlpul de care se sprijină cumpăna; e) furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul; f) furca drumului = răspântie. ♦ (Înv.) Spânzurătoare în formă de furcă (1) cu doi dinţi. 3. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors. ◊ Expr. A se certa furcă = a se certa foarte tare. A da (cuiva) de furcă = a face (pe cineva) să-şi bată capul cu chestiuni greu de rezolvat. A avea de furcă cu cineva (sau cu ceva) = a avea mult de luptat cu cineva (sau cu ceva), a avea dificultăţi. (Pop.) A avea stupit la furcă = a avea uşurinţă la vorbă, a vorbi mult şi cu plăcere, a avea chef de vorbă. 4. Furcărie. 5. Organ al maşinii de filat, cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor. 6. Fiecare dintre stâlpii groşi de stejar de care se prind cosoroabele şi care susţin acoperişul şi pereţii caselor ţărăneşti din paiantă. – Lat. furca.
2. Sinonime: FÚRCĂ s. v. ostie.
3. Sinonime: FÚRCĂ s. 1. (înv.) ostie. (Drac reprezentat cu ~ în mână.) 2. (Transilv.) gearmăn, hantarig. (~ la fântână.) 3. v. braţ. 4. v. pisc. 5. (ANAT.) furca-piep-tului = (pop.) lingurea, lingurică, (reg.) lingu-ra-pieptului. 6. (prin Mold. şi Transilv.) cujeică. (~ de tors.) 7. (pop.) furcărie. (Şezătoarea la care se toarce se numeşte ~.)
4. Ortografie: fúrcă s. f., g.-d. art. fúrcii; pl. furci

//dexonline.ro/search.php?cuv=furca

Exemple pentru furcă

• Apele nopţii
  Fântâni fără furcă
  Coboară-n mine! (Constantin Păun)
  » mai multe citate despre furca...

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia