garantă
- GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.
- GARÁNȚĂ, garanțe, s.f. (Bot.; rar) Roibă. – Din fr. garance.
- Sinonime: GARÁNȚĂ s. v. roibă.
- Sinonime: GARANTÁ vb. 1. a asigura, (înv.) a siguripsi. (Le ~ libertatea.) 2. a gira, a răspunde, (pop.) a chezășui. (~ pentru el.)
- Ortografie: garántă s. f., pl. garánte
- Ortografie: garantá vb., ind. prez. 1 sg. garantéz, 3 sg. și pl. garanteáză
- Ortografie: garánță s. f., g.-d. art. garánței; pl. garánțe
Exemple pentru garanta
- Care bătrân poate garanta că nu se va lăsa stăpânit, târât de ultima lui fantezie? Nimeni dintre noi, chipurile înțelepți, nu știe cum va sfârși. (Balzac)
» mai multe citate despre garanta...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia