haiduc
- HAIDÚC, haiduci, s.m. 1. Om care, răzvrătindu-se împotriva asupririi, își părăsea casa și trăia în păduri, singur sau în cete, jefuind pe bogați și ajutând pe săraci; haramin. 2. (Înv.) Soldat mercenar. – Din bg., scr. hajduk.
- Sinonime: HAIDÚC s. (înv. și pop.) pandur, (reg.) pribeag, (înv.) haramin.
- Ortografie: haidúc s. m., pl. haidúci
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2023 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia