indispune
- INDISPÚNE, indispún, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista. [Perf. s. indispusei, part. indispus] – Din fr. indisposer (după pune).
- Sinonime: INDISPÚNE vb. 1. v. mâhni. 2. v. enerva.
- Antonime: A (se) indispune – a (se) învoioșa
- Antonime: A indispune – a bucura
- Antonime: A se indispune – a se amuza, a se dispune, a se înveseli
- Ortografie: indispúne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. indispún; conj. prez. 3 sg. și pl. indispúnă; ger. indispunând
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia