dictionar roman englez

inteligență


  1. INTELIGÉNȚĂ, inteligențe, s.f. 1. Capacitatea de a înțelege ușor și bine, de a sesiza ceea ce este esențial, de a rezolva situații sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior; deșteptăciune. ◊ Inteligență artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obține performanțe cvasiumane. ♦ Persoană inteligentă. 2. (Înv.; art.) Totalitatea intelectualilor; intelectualitate (2). [Var.: inteligínță s.f.] – Din fr. intelligence, lat. inteIligentia, germ. Intelligenz, rus. inteligenciia.
  2. Sinonime: INTELIGÉNȚĂ s. v. intelectualitate.
  3. Sinonime: INTELIGÉNȚĂ s. 1. deșteptăciune, intelect, judecată, minte, pricepere, rațiune, spirit, (pop.) duh, (Ban., Transilv. și Olt.) pamet, (înv.) înțelegere, (fam.) doxă, (fig.) cap, creier. (Are un ochi ager și o ~ de nivel mediu.) 2. agerime, deșteptăciune, dibăcie, iscusință, istețime, înde-mânare, pricepere. (~ unei persoane.)
  4. Ortografie: inteligénță s. f., g.-d. art. inteligénței; pl. inteligénțe
  5. //dexonline.ro/search.php?cuv=inteligenta

Produse referitoare la "inteligență"

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2021 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro