dictionar roman englez

intitula


  1. ÎNTITULÁ vb. I. v. intitula.
  2. INTITULÁ, intitulez, vb. I. Tranz. A da, a pune un titlu unei scrieri; a numi într-un anumit fel pe cineva sau ceva. ♦ Refl. A purta un titlu; a se numi. [Var.: (pop.) întitulá, vb. II. – Din fr. intituler, lat. intitulare.
  3. Sinonime: INTITULÁ vb. v. supranumi.
  4. Ortografie: intitulá vb., ind. prez. 1 sg. intituléz, 3 sg. și pl. intituleáză
  5. //dexonline.ro/search.php?cuv=intitula

Exemple pentru intitula

  • Lupul nu mușca niciodată, iar omul nu mușca decât uneori. Ursus era mizantrop și ca să-și dovedească și mai mult această ură față de oameni, se făcuse măscărici de bâlci. Era ventriloc și putea vorbi fără să-și miște buzele. Reproducea la perfecție accentul și pronunția oricui; imita atât de bine glasurile, încât ai fi putut jura că vorbeau chiar cei cu pricina. Scotea sunetele mai multor soiuri de păsări, călătoare ca și el; iar uneori te făcea să auzi fie zarva unei piețe pline, fie sunetul unei pășuni unde mugeau vitele. Era ager la minte, curios și înclinat spre fenomenele neobișnuite, pe care le atribuim basmelor. Se intitula "negustor de superstiții". (Victor Hugo)
    » mai multe citate despre intitula...
Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2021 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro