intrigă
- INTRIGÁ, intríg, vb. I. 1. Tranz. (La pers. 3) A deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri. 2. Intranz. (Înv.) A face sau a băga intrigi (1); a unelti, a complota. – Din fr. intriguer, it. intrigare.
- ÍNTRIGĂ, intrigi, s.f. 1. Acțiune (ascunsă) care folosește mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; uneltire. 2. Schemă generală de fapte și de acțiuni care reprezintă subiectul unor opere literare. – Din fr. intrigue.
- Sinonime: ÍNTRIGĂ s. 1. mașinație, uneltire, (livr.) cabală, (înv. și reg.) marghiolie, (Munt. și Olt.) școală, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) marafet, tehnă, tocmeală, umblet, zavistie, (fam.) tertip, (fig.) manevră, manoperă, urzeală, (fig. rar) mreajă, rețea, tramă, țesătură, (fam. fig.) mâncătorie, panglicărie, sforărie. (Umblă cu tot felul de i.) 2. v. complot. 3. v. acțiune.
- Sinonime: INTRIGÁ vb. v. îngrijora.
- Sinonime: INTRIGÁ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.
- Ortografie: intrigá vb., ind. prez. 1 sg. intríg, 3 sg. intrígă
- Ortografie: íntrigă s. f., g.-d. art. íntrigii; pl. íntrigi
Exemple pentru intriga
- Intriga este partea cea mai captivanta a practicilor de culise.
» mai multe citate despre intriga...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia