iscălitură
- ISCĂLITÚRĂ, iscălituri, s.f. Numele unei persoane scris de ea însăși pe un act oficial, pe o scrisoare, pe o chitanță etc. (pentru a le certifica); semnătură; p. ext. felul cum iscălește cineva. – Iscăli + suf. -tură.
- Sinonime: ISCĂLITÚRĂ s. semnătură, (livr.) apostilă, (înv. și reg.) subscriere, (înv.) subscripție, subsemnă-tură, (rusism înv.) podpiscă. (~ de pe un document.)
- Ortografie: iscălitúră s. f., g.-d. art. iscălitúrii; pl. iscălitúri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia