judecare
- JUDECÁRE, judecări, s.f. Acțiunea de a (se) judeca și rezultatul ei; părere sau judecată formată asupra cuiva sau a ceva. – V. judeca.
- Sinonime: JUDECÁRE s. v. chibzuire.
- Ortografie: judecáre s. f., g.-d. art. judecării; pl. judecări
Exemple pentru judecare
- Nemulțumirea, frustrarea, furia, invidia, gelozia - toate sunt creația minții tale. Ele apar fie pentru că ai vrea ca lucrurile să fie altfel decât sunt - deci nu trăiești în acceptare, fie că porți războaie în interiorul tău de care nu ești conștient, iar apoi le cauți, inconștient, și în exterior. De fapt, ceea ce îți lipsește ție este pacea interioară. Dacă te-ai simți liniștit și împăcat cu tine însuți, nimic din exteriorul tău nu ar mai putea să îți declanșeze stările negative pe care le simți. Și nu, liniștea interioară nu se obține prin războaiele pe care le porți cu ceilalți sau cu viața. Pacea interioară provine din acceptarea ta, a vieții și a celorlați - fără pretenții, așteptări, judecată sau critică. În mod paradoxal, acceptarea fără judecare este precursorul schimbării. Astfel, vei observa că de cele mai multe ori, nimic din exteriorul tău nu trebuie să se schimbe... ci doar gândirea, percepția, atitudinea și comportamentele tale. (Ursula Yvonne Sandner)
» mai multe citate despre judecare...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia