dictionar roman englez

locuință


  1. LOCUÍNȚĂ, locuințe, s.f. Loc. casă, construcție în care locuiește sau poate locui cineva; domiciliu. [Var.: (înv.) lăcuínță s.f.] – Locui + suf. -ință.
  2. Sinonime: LOCUÍNȚĂ s. 1. adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, sălaș, (reg.) sălașnă, (Transilv., Ban și Bucov.) cortel, (înv.) locaș, mutare, mutat, odaie, sat, sălășluință, sălășluire, ședere, șezământ, șezut, (fig.) bârlog, cuib, culcuș. (Unde își are el ~?) 2. locuință lacustră = locuință palustră; locuință palustră v. locuință lacustră.
  3. Ortografie: locuínță s. f., g.-d. art. locuínței; pl. locuínțe
  4. //dexonline.ro/search.php?cuv=locuinta

Exemple pentru locuință

Produse referitoare la "locuință"

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2021 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro