dictionar roman englez

mânăstire


  1. MĂNĂSTÍRE, mănăstiri, s.f. Instituție religioasă cuprinzând o biserică și mai multe chilii unde trăiesc, potrivit unor reguli de viață austere, călugări sau călugărițe; p. restr. biserică a unei astfel de instituții religioase; locaș unde serviciul divin este oficiat de călugări. ◊ Expr. A (se) duce sau a (se) închide, a intra, a trimite, a băga, etc. la (o) mănăstire = a (se) călugări. [Var.: mânăstire, (înv) monastire, s.f.] – Din sl. monastyrí.
  2. MÂNĂSTÍRE s.f. v. mănăstire.
  3. Sinonime: MĂNĂSTÍRE s. v. catedrală.
  4. Ortografie: mănăstíre/mânăstíre s. f., g.-d. art. mănăstírii/mânăstírii; pl. mănăstíri/mânăstíri
  5. Ortografie: mănăstíre/mânăstíre s. f., g.-d. art. mănăstírii/mânăstírii; pl. mănăstíri/mânăstíri
  6. Ortografie: mânăstíre v. mănăstire
  7. //dexonline.ro/search.php?cuv=manastire

Exemple pentru mânăstire

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2022 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro