dictionar roman englez

mântuire


  1. MÂNTUÍRE, mântuiri, s.f. Acțiunea de a (se) mântui și rezultatul ei; mântuință. [Pr.: -tu-i-] – V. mântui.
  2. Sinonime: MÂNTUÍRE s. v. dezrobire, eliberare, eman-cipare, emancipație, isprăvire, isprăvit, încheiere, liberare, salvare, scăpare, scoatere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat.
  3. Sinonime: MÂNTUÍRE s. (BIS.) izbăvire, salvare, (livr.) redemp-țiune, (înv.) mântuință, mântuitură, spăseală, spăsenie, spăsire. (~ unui păcătos.)
  4. Ortografie: mântuíre s. f., g.-d. art. mântuírii; pl. mântuíri
  5. //dexonline.ro/search.php?cuv=mantuire

Exemple pentru mântuire

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2022 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro