mântuire
- MÂNTUÍRE, mântuiri, s.f. Acțiunea de a (se) mântui și rezultatul ei; mântuință. [Pr.: -tu-i-] – V. mântui.
- Sinonime: MÂNTUÍRE s. v. dezrobire, eliberare, eman-cipare, emancipație, isprăvire, isprăvit, încheiere, liberare, salvare, scăpare, scoatere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat.
- Sinonime: MÂNTUÍRE s. (BIS.) izbăvire, salvare, (livr.) redemp-țiune, (înv.) mântuință, mântuitură, spăseală, spăsenie, spăsire. (~ unui păcătos.)
- Ortografie: mântuíre s. f., g.-d. art. mântuírii; pl. mântuíri
Exemple pentru mântuire
- În afara Bisericii nu există mântuire. (Sfântul Ciprian)
» mai multe citate despre mantuire...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia