dictionar roman englez

măiestrie


  1. MĂIESTRÍE, (2, 3) măiestrii, s.f. 1. Pricepere, iscusință deosebită; talent, dibăcie, artă. ◊ Măiestrie artistică = totalitatea elementelor pe care le pune în valoare artistul în procesul desăvârșirii unei opere literare sau de artă. 2. (Înv.; concr.) Lucrare, operă, creație. ♦ Lucru care denotă iscusință sau meșteșug în execuție; unealtă, instrument, aparat ingenios. 3. Meserie, meșteșug (care cere pricepere). [Pr.: mă-ies-] – Măiestru + suf. -ie.
  2. Sinonime: MĂIESTRÍE s. 1. artă, dibăcie, iscusință, îndemî-nare, meșteșug, pricepere, știință, talent. (Obiect făcut cu multă ~.) 2. v. virtuozitate.
  3. Sinonime: MĂIESTRÍE s. v. complot, conjurație, con-spirație, dar, descântec, farmec, favoare, grație, har, intrigă, magie, mașinație, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, unel-tire, viclenie, vicleșug, vrajă, vrăji-torie.
  4. Antonime: Măiestrie – neiscusință
  5. Ortografie: măiestríe s. f., art. măiestría, g.-d. art. măiestríei; (obiecte, meserii) pl. măiestríi, art. măiestríile
  6. //dexonline.ro/search.php?cuv=maiestrie

Exemple pentru măiestrie

Produse referitoare la "măiestrie"

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2021 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro