mănușă
- MĂNÚȘĂ, mănuși, s.f. 1. Obiect de îmbrăcăminte confecționat din lână, tricot, piele, cauciuc etc., care acoperă mâinile, protejându-le. ◊ Expr. A umbla (sau a se purta) cu mănuși (cu cineva) = a avea o purtare plină de menajamente, de politețe, de îngăduință (față de cineva). A arunca (cuiva) mănușa = a provoca (pe cineva) la duel; p.gener. a provoca (pe cineva). A ridica mănușa = a primi provocarea (cuiva) la duel; p.gener. a primi provocarea (cuiva). 2. (Pop.) Mănunchi (1). 3. (Reg.; și ca termen tehnic în arheologie) Toartă (la oale, vase, căni). ♦ P.gener. Parte a unui obiect care servește pentru a prinde, a apuca, a strânge. [Var.: mânúșă s.f.] – Mână + suf. -ușă.
- MÂNÚȘĂ s.f. v. mănușă.
- Sinonime: MĂNÚȘĂ s. v. coarbă, cocârlă, fofează, leucă, mănunchi, măsea, mâner, schim-bătoare.
- Sinonime: MĂNÚȘĂ s. 1. v. toartă, (reg.) baier. (~ a unui vas.) *2. (înv.) brânca. (Vechiul instrument de tortură numit ~.) 3. v. bată. 4. (TEHN.) (reg.) cotoi, mână, stâlpușor. (~ la căruță.) 5. (TEHN.) (reg.) mână, picior, popic, țepușă. (~ la sanie.)
- Ortografie: mănúșă s. f., art. mănúșa, g.-d. art. mănúșii; pl. mănúși
Exemple pentru mănușă
- Couldn't connect to MySQL
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia