magnetism
- MAGNETÍSM s.n. 1. Proprietatea pe care o au corpurile magnetice de a se magnetiza. ◊ Magnetism terestru (sau pământesc) = totalitatea fenomenelor magnetice caracteristice Pământului. Magnetism animal = fluid universal care ar străbate toate corpurile însuflețite și care s-ar transmite (în anumite condiții) de la om la om; concepție și ansamblu de procedee terapeutice bazate pe proprietățile acestui fluid. 2. Parte a fizicii care studiază proprietățile magnetice ale materiei. – Din fr. magnétisme, germ. Magnetismus.
- Sinonime: MAGNETÍSM s. 1. magnetism pământesc v. mag-netism terestru; magnetism terestru = magnetism pământesc. 2. magnetism animal = mesmerism.
- Ortografie: magnetísm s. n.
Exemple pentru magnetism
- Elen (apăsat): Preotul acela a fost un ticălos!
Lady Robinson: A fost un bărbat, Elen! Nimic mai mult! Asta sunt preoții, de fapt. Bărbați în sutană...
Elen: Greșiți, doamnă...
Lady Robinson: Dimpotrivă! Tu greșești, Elen! Tu reduci virtutea la abstinență. Știi de ce a făcut Dumnezeu corpul femeii atât de zvelt și de atrăgător? (Se apropie de Elen). Ca să ispitească, Elen! Iubirea este un magnetism divin, o permanentă atracție universală....(Îi atinge delicat sânii) (Valeriu Butulescu)
» mai multe citate despre magnetism...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia