dictionar roman englez

manieră


  1. MANIÉRĂ, maniere, s.f. 1. (La pl.) Mod de a se comporta sau de a se prezenta în societate; comportare, ținută. ◊ Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare în societate. ♦ (La sg.) Politețe, amabilitate; bună-cuviință. 2. Fel, chip, mod, procedeu; modalitate. ◊ Loc. adv. De (așa) (sau de o) manieră... = în (așa) chip..., în (așa) mod... 3. Ansamblu de mijloace de expresie și de procedee care alcătuiesc stilul particular al unui artist. ♦ (Peior.) Tendință de a repeta, în artă, propriile procedee sau de a imita mecanic procedeele unui maestru. ♦ Folosire mecanică a unor procedee stilistice într-o operă literară, din cauza cărora se ajunge la artificialitate. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. maniere.
  2. Sinonime: MANIÉRĂ s. 1. v. comportare. 2. v. mod. 3. v. stil. 4. v. regim. 5. v. sens. 6. v. politețe. 7. v. bună-cu-viință.
  3. Ortografie: manierá vb., ind. prez. 1 sg. manieréz, 3 sg. și pl. maniereáză
  4. Ortografie: maniéră s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. maniérei; pl. maniére
  5. //dexonline.ro/search.php?cuv=maniera

Exemple pentru manieră

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2023 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro