manta
- MANTÁ, mantale, s.f. 1. Haină lungă, groasă sau impermeabilă care apără de frig, de ploaie etc.; spec. palton de uniformă militară. ◊ Expr. Manta de vreme rea = om pe care nu-l bagi în seamă decât atunci când ai nevoie de el. A-și întoarce mantaua după vânt a-și schimba atitudinea după împrejurări. A-și găsi mantaua (cu cineva) = a o păți (cu cineva), a avea necazuri (cu cineva). ♦ (Înv.) Mantie. 2. Înveliș care servește pentru a proteja o piesă sau un sistem tehnic. 3. (La gasteropode) Răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia; palium. – Cf. pol., ucr., m a n t a.
- MÁNTĂ, mante, s.f. (Înv.) Mantie. – Din fr. mante.
- Sinonime: MANTÁ s. v. mantie.
- Sinonime: MÁNTĂ s. v. mantie.
- Sinonime: MANTÁ s. 1. (Transilv. și Ban.) căpeneag. (O ~ țărănească.) 2. v. impermeabil. 3. (ANAT.) palium. (~ la moluște.)
- Ortografie: mantá s. f., art. mantáua, g.-d. art. mantálei; pl. mantále
- Ortografie: mántă s. f., g.-d. art. mántei; pl. mánte
Exemple pentru manta
- Lectura - preocupare cu adevărat nobilă, care hrănește aproape în totalitate sufletul. (Genovica Manta)
» mai multe citate despre manta...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia