menadă
- MENÁDĂ, menade, s.f. (Mitol.) Bacantă; fig. femeie exaltată, nestăpânită. – Din fr. ménade.
- Sinonime: MENÁDĂ s. v. bacantă.
- Ortografie: menádă s. f., g.-d. art. menádei; pl. menáde
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia