dictionar roman englez

mititel


  1. MITITÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mititei, -e/e, adj., s.m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; micuț. ◊ Expr. De mititel = de mic copil; de tânăr. A se face mititel = a se strânge (pentru a nu fi văzut); p. ext. a lua o atitudine modestă, umilă (în fața cuiva). ♦ (Substantivat) Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ir.) cu sau despre o ființă tânără, naivă. 2. S.m. Cârnăcior făcut din carne tocată, amestecată cu diverse condimente, care se mănâncă fript la grătar; mic. 3. S.m. (Pop.; art.) Unul dintre numele dracului. – Din mic.
  2. Sinonime: MITITÉL adj., s. 1. adj. micuț, (pop.) micșor, micșorel, micutel, micuțel, (reg.) michiț, mititioc. (Un copil ~.) 2. s. mic. (A mâncat doi ~ cu pâine.)
  3. Ortografie: mititél adj. m., pl. mititéi; f. sg. mititícă/mititeá, pl. mititéle
  4. Ortografie: mititél s. m., pl. mititéi
  5. //dexonline.ro/search.php?cuv=mititel

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2022 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro