mituire
- MITUÍRE, mituiri, s.f. Acțiunea de a mitui și rezultatul ei; mituială. [Pr.: -tu-i-] – V. mitui.
- MIȚUÍRE, mițuiri, s.f. Acțiunea de a mițui și rezultatul ei; mițuială, mițuit. [Pr.: -țu-i-] – V. mițui.
- Sinonime: MITUÍRE s. mituială, șperțuială, (astăzi rar) sfănțuială, sfănțuire, (înv.) rușfetărie, (fig.) ungere. (~ unui funcționar incorect.)
- Ortografie: mituíre s. f., g.-d. art. mituírii; pl. mituíri
- Ortografie: mițuíre s. f., g.-d. art. mițuírii; pl. mițuíri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia