dictionar roman englez

mustață


  1. MUSTÁȚĂ, mustăți, s.f. I. 1. Părul care crește deasupra buzei superioare la bărbați. ◊ Expr. (Fam.) A-i rade (sau a-i zâmbi cuiva) mustața = a se bucura. A rade (sau a-i zâmbi) pe sub mustață = a rade (sau a zâmbi) pe ascuns sau reținut (și ironic). A trage (sau a duce) la mustață = a bea mult. ♦ (La pl.) Fire lungi de păr care cresc împrejurul botului unor animale. 2. Fiecare dintre antenele insectelor și ale crustaceelor. II. P. anal. 1. (La pl.) Fire lungi și subțiri care cresc pe spicul cerealelor. 2. (Pop.; la pl.) Mătasea porumbului. 3. (Pop.; la pl.) Rădăcinile adventive ale porumbului, cepei, viței de vie etc. 4. (La pl.) Fire de sârmă întrebuințate în construcții pentru susținerea structurii sau a tavanelor false; vergele de oțel care rămân la exterior după turnarea unei piese de beton. [Var.: (pop.) mustéață s.f.] – Lat. – V. *mustacea.
  2. Sinonime: MUSTÁȚĂ s. v. antenă.
  3. Sinonime: MUSTÁȚĂ s. v. barbă, mătase, țeapă.
  4. Ortografie: mustáță s. f., g.-d. art. mustății; pl. mustăți
  5. //dexonline.ro/search.php?cuv=mustata

Produse referitoare la "mustață"



Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2020 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!