nătărău
- NĂTĂRĂU, nătărăi, adj., s.m. (Om) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; prost, neghiob, netot, nătâng. – Netare (înv. '(om) slab, neputincios' < ne- + tare) + suf. -ău.
- Sinonime: NĂTĂRĂU adj., s. v. prost.
- Antonime: Nătărău – ager, deștept, inteligent, mintios
- Ortografie: nătărău adj. m., s. m. (sil. -rău), art. nătărăul, pl. nătărăi; f. sg. nătăráucă, pl. nătăráuce
Exemple pentru nătărău
- Doolittle: Nu, coane; doar nu sunt așa de nătărău încât să-i învăț pe copii tot ce știu eu. Destul de greu să-i stăpânești și așa. Dacă vrei să-i faci educația Elizei, coane, apoi s-o faci cu cureaua. M-am dus. (George Bernard Shaw)
» mai multe citate despre natarau...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia