Explicatii despre nu

nu

NU adv. I. (Serveşte la formarea formei negative a verbului, de obicei precedându-l nemijlocit). 1. (Neagă predicatul şi dă întregii propoziţii un caracter negativ) Nu l-am cunoscut niciodată. ◊ (În propoziţii interogative) Nu ai primit scrisorile mele? 2. (Neagă predicatul, fără a modifica logic caracterul propoziţiei) Nu încape nici o îndoială. 3. (Neagă predicatul în propoziţii cu aspect negativ şi cu înţeles pozitiv, de obicei interogative sau exclamative) Nu făcea parte şi el dintre noi? II. (Neagă altă parte de propoziţie decât predicatul) A plecat repede, nu aşa cum a venit. III. (Modifică sensul cuvântului pe care îl precedă, altul decât predicatul, atenuându-i înţelesul ori dându-i un înţeles contrar) O casă mare, nu lipsită de eleganţă. ◊ Expr. Nu altceva sau nu glumă, (reg.) nu şagă, formulă care confirmă sau întăreşte cele enunţate anterior. Nu mai departe = chiar în cazul... Nu o (singură) dată = de multe ori, adesea. IV. (Înlocuieşte forma negativă a unui verb enunţat anterior sau dedus, îndeplinind funcţia de predicat) Cine poate oase roade; cine nu, nici carne moale. ◊ Expr. nu şi nu, formulă care exprimă împotrivirea, refuzul categoric. De (sau dacă) nu... = in caz contrar..., altfel... V. (Cu valoare de propoziţie independentă cu caracter negativ) Ai prieteni? – Nu! – Lat. non.

Ortografie: nu adv. (şi: n- în tempo rapid + verb cu a- neacc: n-aduce, n-alege, dar şi n-are)

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2020 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia