dictionar roman englez

oțel


  1. OTÉL, oteluri (otele), s.n. V. hotel.
  2. OȚÉL, (2) oțeluri, (3) oțele, s.n. 1. Aliaj de fier cu carbon (și cu alte elemente), întrebuințat pentru rezistența, duritatea, tenacitatea și elasticitatea lui. ◊ Loc. adj. De oțel = asemenea oțelului (ca tărie, rezistență sau culoare). 2. (La pl.) Diverse sorturi de oțel (1); p. ext. obiecte fabricate din acest aliaj. ♦ (Rar; la pl.) Ținte, cuișoare cu capul lat și strălucitor. 3. (Înv.; la pl.) Mecanism de declanșare la puștile și pistoalele de tip vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar. ◊ Expr. A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire. ♦ P. ext. Armă. – Din sl. ocelu.
  3. Sinonime: OȚÉL s. (Mold. și Bucov.) criță. (Bară de ~.)
  4. Ortografie: oțél (aliaj) s. n., (soiuri) pl. oțéluri
  5. //dexonline.ro/search.php?cuv=otel

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro