obișnuință
- OBIȘNUÍNȚĂ, obișnuințe, s.f. Faptul de a fi obișnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei; deprindere, obicei; datină. ◊ Loc. adv. Din obișnuință = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului. ♦ (Rar) întrebuințare. [Var.: (înv.) obicinuínță s.f.] – Obișnui + suf. -ință.
- Sinonime: OBIȘNUÍNȚĂ s. 1. v. obicei. 2. (mai ales la pl.) v. tabiet. 3. v. fire.
- Ortografie: obișnuínță s. f., g.-d. art. obișnuínței; pl. obișnuínțe
Exemple pentru obișnuință
- Obi Wan: Spațioportul Moss Eisley. Un furnicar de lepădături. Trebuie să fim prudenți!
» mai multe citate despre obi...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia