obiecta
- OBIECTÁ, obiectez, vb. I. Tranz. A face o obiecție; a arăta argumentele pentru care se contestă ceea ce susține altcineva; a contesta, a invoca motive, a găsi pricină. – Din obiecție.
- Sinonime: OBIECTÁ vb. a reproșa, a spune, a zice, (înv.) a prici, a remonstra. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)
- Ortografie: obiectá vb. (sil. -biec-; mf. ob-), ind. prez. 1 sg. obiectéz, 3 sg. și pl. obiecteáză
Exemple pentru obiecta
- O critică severă ar putea obiecta că scriitorul nu se pronunță nici pentru, nici contra semnificației psihice a visului, ci se mulțumește să arate cum sufletul adormit tresare sub influența emoțiilor trăite în timpul stării de veghe, emoții care au rămas active. (Sigmund Freud)
» mai multe citate despre obiecta...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia