dictionar roman englez

obliga


  1. OBLIGÁ, oblíg, vb. I. 1. Tranz. A constrânge, a sili (pe cineva la ceva); a impune. 2. Tranz. și refl. A (se) îndatora. 3. Refl. A se angaja, a-și lua o sarcină, o răspundere. – Din lat. obligare, fr. obliger.
  2. ÓBLIGĂ, obligi, s.f. (Înv.) Cambie, poliță2. – Din it. obbligo.
  3. Sinonime: ÓBLIGĂ s. v. cambie, poliță, trată.
  4. Sinonime: OBLIGÁ vb. 1. v. constrânge. 2. v. nevoi. 3. v. su-pune. 4. a condamna, a constrânge, a forța, a sili, (pop.) a osândi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. v. reduce. 6. v. îndatora. 7. v. angaja.
  5. Ortografie: obligá vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. oblíg, 3 sg. și pl. oblígă; conj. prez. 3 sg. și pl. oblíge
  6. Ortografie: óbligă s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. óbligii; pl. óbligi
  7. //dexonline.ro/search.php?cuv=obliga

Exemple pentru obliga

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2021 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro