ocupație
- OCUPÁȚIE, ocupații, s.f. 1. (Luare temporară în) stăpânire de către forțele armate ale unui stat a unei părți sau a totalității teritoriului unui alt stat; cucerire. ◊ Loc. adj. De ocupație = (despre forțe armate) care ocupă temporar un teritoriu, o localitate străină. ♦ (Jur.) Luare în stăpânire, în posesiune; dobândire a unei proprietăți. 2. Îndeletnicire, treabă, activitate; preocupare. ♦ Profesiune, slujbă, post. [Var.: (înv.) ocupațiúne s.f.] – Din fr. occupation, lat. occupatio, -onis.
- Sinonime: OCUPÁȚIE s. I. 1. v. cucerire. 2. v. stăpânire. II. 1. în-deletnicire, meserie, profesiune, (înv. și reg.) meșterie, (Mold.) breaslă, (Transilv.) lefterie, (înv.) cin, marafet. (Ce ~ are în prezent?) 2. v. ac-tivitate.
- Ortografie: ocupáție s. f. (sil. -ți-e), art. ocupáția (sil. -ți-a), g.-d. art. ocupáției; pl. ocupáții, art. ocupáțiile (sil. -ți-i-)
Exemple pentru ocupație
- Optica se ocupă cu studiul ochelarilor.
» mai multe citate despre ocupa...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia