olog
- OLÓG, OLOÁGĂ, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. Fasole oloagă. – Cf. alb. u l o k.
- Sinonime: OLÓG adj., s. schilod, (înv. și reg.) slăbănog, (fam.) șontorog. (Om ~.)
- Ortografie: ológ adj. m., pl. ológi; f. sg. oloágă, pl. oloáge
Exemple pentru olog
- A trebuit să fac un efort ca să-mi aduc aminte cu m-am purtat cu un olog. Și asta pentru că m-am purtat cum se cuvine, adică bine. Faptele bune nu pot și nu trebuie să ne bucure. Bucuria, binele nu se află în fapte, ci în liniștea, în libertatea pe care ne-o aduc. (Lev Tolstoi)
» mai multe citate despre olog...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia