omenie
- OMENÍE s.f. Complex de calități alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înțelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. ◊ Loc. adj. De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) omenie = lipsit de onestitate; (în mod) inuman, (în mod) nemilos. Cu omenie = binevoitor, afabil, cu bunăvoință; (în mod) cinstit, corect. ◊ Expr. (Reg.) A învăța (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a cuminți. A ști (la) omenie sau a ști ce-i omenia = a se arăta blând și înțelegător (față de cineva). ♦ Reputație bună; renume, cinste. – Om + suf. -ie.
- Sinonime: OMENÍE s. umanitate, (pop. și fam.) suflet, (înv.) omenire. (Om lipsit de ~.)
- Antonime: Omenie – neomenie
- Ortografie: omeníe s. f., art. omenía, g.-d. omeníi, art. omeníei
Exemple pentru omenie
- Lăcomia pierde omenia. Care omenie?! (Victor Martin)
» mai multe citate despre omenie...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia