orbalț
- ORBÁLȚ, (1) orbalțuri, s.n., (2) orbalți, s.m. (Înv. și pop.) 1. S.n. Erizipel, brâncă. 2. S.m. Numele a două plante erbacee întrebuințate în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subțire, cu frunze mari și flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din magh. orbánc.
- Sinonime: ORBÁLȚ s. (BOT.; Actaea spicata) (reg.) iarba-sfân-tului-Cristofor, iarba-tâlharului, iarbă-de-orbalț.
- Sinonime: ORBÁLȚ s. v. erizipel, reumatism, silnic.
- Ortografie: orbálț (bot.) s. m., pl. orbálți
- Ortografie: orbálț (erizipel) s. n., pl. orbálțuri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia