dictionar roman englez

ordonanță


  1. ORDONÁNȚĂ, ordonanțe, s.f. 1. Dispoziție scrisă emisă de o autoritate administrativă, judecătorească etc., act care conține această dispoziție. ◊ Ofițer de ordonanță = ofițer atașat pe lângă marile comandamente, cu misiunea specială de a transmite ordinele. Ordonanță de plată = dispoziție, ordin de plată a unei sume. Ordonanță prezidențială (sau, ieșit din uz, președințială) = măsură cu caracter urgent și provizoriu pe care președintele unei instanțe judecătorești o poate ordona, în cazuri excepționale, pentru evitarea unei pagube iminente și ireparabile sau pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări. ♦ (În trecut) Hotărâre, sentință judecătorească. ♦ (Înv.) Rețetă medicală. 2. (În vechea armată) Soldat atașat pe lângă un ofițer pentru servicii personale. 3. Aranjare, orânduire, organizare a elementelor unei opere de artă ale unei construcții etc. – Din fr. ordonnance.
  2. ORDONANȚÁ, ordonanțez, vb. I. Tranz. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonanțe, a unui ordin de plată. – Din fr. ordonnancer.
  3. Sinonime: ORDONANȚÁ vb. (FIN.) (rar) a mandata. (A ~ plățile curente.)
  4. Sinonime: ORDONÁNȚĂ s. I. (înv.) pitac, publicație, ucaz, (germanism înv., în Transilv.) puțăr. (A emite o ~.) II. (MIL.) (prin Ban.) prăvădinar, (înv.) vistavoi. (Un ofițer cu ~ sa.)
  5. Sinonime: ORDONÁNȚĂ s. v. prescripție, rețetă.
  6. Ortografie: ordonanțá vb., ind. prez. 1 ordonanțéz, 3 sg. și pl. ordonanțéază
  7. Ortografie: ordonánță s. f., g.-d. art. ordonánței; pl. ordonánțe
  8. //dexonline.ro/search.php?cuv=ordonanta

Exemple pentru ordonanță

  • Couldn't connect to MySQL

Produse referitoare la "ordonanță"

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2021 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro