parcă
- PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer.
- PÁRCĂ1 adv. Se pare că..., s-ar crede că..., s-ar zice că...; (în construcții negative) nu prea. Parcă îl cunosc. ♦ Este posibil, se pare că da. Mă cunoști? – Parcă. ♦ (Cu valoare de conjuncție) Ca și cum, ca și când. Îmi răspunde parcă n-ar avea gură. ♦ Ca și cum ar fi, ca și când ar fi. Venea parcă o adiere. – Părea + că.
- PÁRCĂ2, parce, s.f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele trei divinități ale destinului oamenilor din mitologia romană, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne. – Din lat. Parca, fr. Parque.
- Sinonime: PARCÁ vb. a gara. (A ~ un vehicul.)
- Ortografie: parcá vb., ind. prez. 1 sg. parchéz, 3 sg. și pl. parcheáză
- Ortografie: párcă adv.
- Ortografie: párcă s. f., g.-d. art. párcei; pl. párce
Exemple pentru parcă
- Portretul parcă e viu.
- Portretul parcă vorbește.
- Utopii moderne: să faci din patria ta un mare parc natural, sau o uriașă mănăstire. (Valeriu Butulescu)
» mai multe citate despre parc...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia