parcelă
- PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller.
- PARCÉLĂ, parcele, s.f. Porțiune de teren precis delimitată în cadrul unei suprafețe mai mari, destinată unei anumite întrebuințări; lot. – Din fr. parcelle.
- Sinonime: PARCÉLĂ s. v. lot.
- Sinonime: PARCELÁ vb. (reg.) a răclui. (A ~ un teren.)
- Ortografie: parcelá vb., ind. prez. 1 sg. parceléz, 3 sg. și pl. parceleáză
- Ortografie: parcélă s. f., g.-d. art. parcélei; pl. parcéle
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia