dictionar roman englez

pișcătură


  1. PIȘCĂTÚRĂ, pișcături, s.f. 1. Faptul de a pișca, pișcare a pielii; ciupitură. 2. înțepătură, mușcătură de insectă. ♦ Fig. Vorbă usturătoare; ironie. 3. Bucățică sau cantitate mică ruptă din ceva; fărâmă. ♦ Urmă rămasă la locul din care s-a scos această bucățică. ♦ (Pop.) Crestătură făcută la urechile unor animale, pentru a Ie însemna. – Pișca + suf. -ătură.
  2. Sinonime: PIȘCĂTÚRĂ s. v. ironie, persiflare, zeflemea.
  3. Sinonime: PIȘCĂTÚRĂ s. 1. v. înțepătură. 2. v. ciupitură. 3. înțepătură. (~ a vinului, a unei mâncări picante.) 4. fărâmă, fir, pic, picătură, strop, (reg.) piculete, strelice, țâră, (Mold. și Munt.) sleamă, (fig.) scânteie. (Nici o ~ de...)
  4. Ortografie: pișcătúră s. f., g.-d. art. pișcătúrii; pl. pișcătúri
  5. //dexonline.ro/search.php?cuv=piscatura

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2021 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro