plăcere
- PLĂCÉRE, plăceri, s.f. 1. Acțiunea de a plăcea și rezultatul ei; stare afectivă, fundamentală, determinată de satisfacerea unor tendințe, a unor cerințe vitale; sentiment sau senzație de mulțumire, de bucurie, provocate de ceva care satisface gustul sau dorința noastră. ◊ Loc. adv. Cu plăcere = a) cu drag, bucuros, din toată inima; b) formulă de răspuns la mulțumirile exprimate de cineva pentru un serviciu. Fără plăcere = în silă, fără voie. ◊ Expr. Fă-mi plăcerea... = fii bun..., te rog... 2. Distracție, petrecere; desfătare, agrement. 3. Dorință, voie, chef, gust. ◊ Loc. adv. După (sau de) plăcere = pe plac, după voie, după gust. – V. plăcea.
- Sinonime: PLĂCÉRE s. 1. hatâr, plac, poftă. (I-a făcut ~.) 2. v. poftă. 3. v. desfătare. 4. v. distracție. 5. agre-ment, amuzament, divertisment, (înv.) zefchiu. (Parc de i.) 6. v. bucurie.
- Antonime: Plăcere – neplăcere, repulsie
- Ortografie: plăcére s. f., g.-d. art. plăcérii; pl. plăcéri
Exemple pentru plăcere
- E o plăcere să te cunosc.
- E o plăcere să vă cunosc.
- Era o plăcere s-o privești.
- Orice plăcere se plătește. Dar munca nu este pentru noi o plăcere. (Rade Jovanovic)
» mai multe citate despre placere...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia