plenitudine
- PLENITÚDINE s.f. Dezvoltare completă, integrală; deplinătate, totalitate; p. ext. desăvârșire. ◊ Plenitudine vocalică = perceptibilitate sau audibilitate a unei vocale, putere sonoră a unei vocale. – Din fr. plénitude, lat. plenitudo, -inis.
- Sinonime: PLENITÚDINE s. 1. v. deplinătate. 2. v. desăvârșire.
- Ortografie: plenitúdine s. f., g.-d. art. plenitúdinii
Exemple pentru plenitudine
- Acolo unde e plenitudine, greu vei stârni ecouri. (Valeriu Butulescu)
» mai multe citate despre plenitudine...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia