dictionar roman englez

pont


  1. PONT1, ponți, s.m. (La unele jocuri de noroc) Pontator2. – Din fr. ponte.
  2. PONT2, ponturi, s.n. I. 1. (Fam.) Aluzie răutăcioasă, ironie, împunsătură. ◊ Expr. A vorbi în ponturi = a da să se înțeleagă, a sugera; a vorbi în pilde. A bate (cuiva) pontul = a face (cuiva) aluzie la ceva, a-i da (cuiva) să înțeleagă ceva. 2. (În limbajul jucătorilor de cărți) Numele uneia dintre cărțile de joc (considerată de obicei cu cea mai mare valoare); p. ext. prilej favorabil (la joc). ◊ Expr. A-i face (cuiva) pontul = a înșela (pe cineva). (Fam.) A vinde (cuiva) pontul = a dezvălui (cuiva) un secret prin care poate obține un avantaj, un profit. II. (Înv.) 1. Punct (în spațiu sau în timp); limită. ◊ Loc. adv. (Fam.) La pont = la momentul potrivit, la timp, la țanc. ◊ Expr. A pune pont = a hotărî, a fixa locul potrivit pentru ceva. 2. Articol, paragraf dintr-o lege, dintr-un statut, dintr-o convenție; p. ext. legea, statutul etc. respectiv. ♦ Condiție de învoială agricolă impusă țăranilor în trecut. 3. Problemă sau parte a unei probleme în discuție; idee, principiu care stă la baza unei discuții; punct. – Din magh. pont.
  3. Sinonime: PONT s. pontator, (rar) pontagiu, (înv.) pontaș. (~ la unele jocuri de noroc.)
  4. Sinonime: PONT s. v. apucătură, articol, capitol, capriciu, chef, comportament, compor-tare, conduită, deprindere, extras, fandoseală, fantezie, fason, fiță, frag-ment, maimuțăreală, maniere, moft, moravuri, naz, năravuri, obiceiuri, ocazie, paragraf, pasaj, poftă, prilej, prosteală, punct, purtare, sclifoseală, toană.
  5. Ortografie: pont s. m., pl. ponți
  6. Ortografie: pont (ironie, carte de joc, paragraf, lege, punct) s. n., pl. pónturi
  7. //dexonline.ro/search.php?cuv=pont

Exemple pentru pont

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2022 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro