predica
- PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare.
- PRÉDICĂ, predici, s.f. Cuvântare rostită de un cleric în biserică, în care se explică și se comentează un text biblic și se dau credincioșilor îndrumări morale; omilie; p. gener. expunere cu conținut moralizator. – Din predica.
- Sinonime: PRÉDICĂ s. v. cazanie.
- Sinonime: PREDICÁ vb. v. propovădui.
- Ortografie: predicá vb., ind. prez. 1 sg. prédic, 3 sg. și pl. prédică
- Ortografie: prédică s. f., g.-d. art. prédicii; pl. prédici
Exemple pentru predica
- Doresc să predic, să vorbesc, să scriu, dar nu vreau să silesc pe nimeni, căci credința trebuie să fie liber consimțită și să fie primită fără constrângere. (Martin Luther)
» mai multe citate despre predic...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia