dictionar roman englez

pricină


  1. PRÍCINĂ, pricini, s.f. 1. Cauză care determină ori explică o acțiune, o situație, un fenomen; motiv. ◊ Loc. adv. Fără (nici o) pricină = fără justificare, nemotivat. ◊ Loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ◊ Loc. prep. Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina... ◊ Expr. (Înv.) A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni. ♦ Prilej, ocazie, pretext. 2. Motiv de ceartă, de neînțelegere; problemă litigioasă, conflict; spec. proces. ♦ Expr. (Pop.) A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune; b) a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie. A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură. A găsi (cuiva) pricina = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva. (Pop.) A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva). ♦ (Înv.) Act în care este consemnată hotărârea luată într-un proces. 3. Întâmplare (neplăcută), chestiune; necaz, supărare. ♦ Problemă; afacere. ◊ Loc. adj. Cu pricina = despre care este vorbă, respectiv. [Acc. si: pricínă] – Din bg. prièna.
  2. Sinonime: PRÍCINĂ s. v. acțiune, acuzare, acuzație, animozitate, cauză, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discor-die, discuție, disensiune, dispută, diver-gență, epilepsie, gâlceavă, imputare, imputație, învinovățire, învinuire, în-vrăjbire, judecată, litigiu, neînțele-gere, obiectiv, proces, reproș, scop, țel, țintă, vină, vrajbă, zâzanie.
  3. Sinonime: PRÍCINĂ s. 1. v. cauză. 2. v. prilej. 3. v. chestiune.
  4. Ortografie: prícină s. f., g.-d. art. prícinii; pl. prícini
  5. //dexonline.ro/search.php?cuv=pricina

Exemple pentru pricină

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2022 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro