pritocit
- PRITOCÍT1 s.n. Pritocire. – V. pritoci.
- PRITOCÍT2, -Ă, pritociți, -te, adj. (Despre vin sau zeama de varză, de murături) Care a fost supus pritocirii. – V. pritoci.
- Sinonime: PRITOCÍT adj. 1. (reg.) răvăcit. (Vin ~.) 2. v. trans-vazat.
- Sinonime: PRITOCÍT s. pritoceală, pritocire, pritocitură, (pop.) pritoc. (ul verzei.)
- Ortografie: pritocít s. n.
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia