pronunțare
- PRONUNȚÁRE, pronunțări, s.f. Acțiunea de a (se) pronunța și rezultatul ei. – V. pronunța.
- Sinonime: PRONUNȚÁRE s. 1. articulare, articulație, emitere, pronunție, rostire, (înv.) prozodie. (~ deslușită a sunetelor.) 2. v. pronunție. 3. v. dicțiune. 4. v. fo-netism. 5. v. formulare. 6. (JUR.) rostire. (După ~ sentinței ...) 7. rostire, ținere. (~ unui discurs.)
- Ortografie: pronunțáre s. f., g.-d. art. pronunțării; pl. pronunțări
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia