Explicatii despre razboi

război

RĂZBÓI¹, războaie, s.n. Conflict armat (de durată) între două sau mai multe grupuri, categorii sociale sau state, pentru realizarea unor interese economice şi politice; răzbel. Război civil = luptă armată între două sau mai multe grupări politice de orientări diferite din interiorul unui stat în vederea schimbării ordinii politice şi de stat sau pentru menţinerea celei existente. Război rece = stare de încordare, de tensiune în relaţiile internaţionale, provocată de politica de ostilitate a unor state faţă de altele, care nu ia totuşi forma unui conflict armat. Război psihologic = stare de tensiune, de hărţuială nervoasă, psihică, iniţiată şi întreţinută cu scopul de a zdruncina moralul forţelor adverse şi de a demoraliza populaţia. Stare de război = beligeranţă. ♦ Fig. Ceartă; neînţelegere, vrajbă, gâlceavă. – Din sl. razboj úcidere, jaf'.

RĂZBÓI², războaie, s.n. 1. Maşină de lucru folosită pentru confecţionarea ţesăturilor din fibre textile. 2. Unealtă casnică de ţesut; argea, stative. – Din bg., scr. razboj.

RĂZBOÍ³, războiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Şi fig.) A purta război¹, a se lupta, a se bate. – Din război¹.

Sinonime: RĂZBÓI s. v. bătălie, car, chingă, gherghef, încăierare, înfruntare, jug, luptă, punte.

Sinonime: RĂZBÓI s. 1. (pop.) stative (pl.), (reg.) argea, teară. (A ţese ceva la ~.) 2. cal, căluşel. (~ la moara de vânt.)

Sinonime: RĂZBÓI s. (MIL.) 1. conflict, (înv. şi pop.) bătaie, răzbel, (reg.) bozgun, (înv.) harţă, oaste, oştenie, oştenire, oştire, oştit. (S-a iscat un ~.) 2. (înv.) nepace. (Stare de ~.)

Ortografie: războí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. războiésc, imperf. 3 sg. războiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. războiáscă

Au intrat în război în mod nesocotit.
Un război civil dezbina ţara.
Orice război îngăduie îndrăzneala. Nici un război nu exclude frica.
» mai multe citate despre razboi...

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia