receptor
- RECEPTÓR, -OÁRE, receptori, -oare, subst., adj. 1. S.n. Sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material. 2. S.n. Aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă. Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S.m. (Fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși. 4. Adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.) – Din fr. recepteur.
- Sinonime: RECEPTÓR s. (FIZ.) pâlnie. (ul telefonului.)
- Antonime: Receptor – emțător
- Ortografie: receptór adj. m., pl. receptóri; f. sg. și pl. receptoáre
- Ortografie: receptór (fiziol.) s. m., pl. receptóri
- Ortografie: receptór (tehn.) s. n., pl. receptoáre
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia