rechizitoriu
- RECHIZITÓRIU, rechizitorii, s.n. 1. Cuvântare a procurorului în care acesta expune, în fața instanțelor de judecată, punctele pe care se sprijină acuzarea. ♦ Act prin care procurorul deschide acțiunea penală împotriva infractorului și dispune trimiterea lui în judecată. 2. Fig. Acuzare gravă și violentă. [Var.: rechizitór s.n.] – Din fr. réquisitoire.
- Ortografie: rechizitóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. rechizitóriul; pl. rechizitórii, art. rechizitóriile (sil. -ri-i-)
Exemple pentru rechizitoriu
- Judecătorul: Acuzat, violul a fost făcut întocmai cum scrie în rechizitoriu?
Inculpatul: Nu, dar pentru viitor voi ține cont și de această metodă. (Girel Barbu)
» mai multe citate despre rechizitoriu...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia