refracție
- REFRÁCȚIE, refracții, s.f. (Fiz.) Fenomen de abatere a direcției de propagare a unei unde, a unei radiații sau a unui corpuscul, când aceștia întâlnesc suprafața de separație a două medii diferite. ◊ Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund. Refracție astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorită refracției sale în atmosfera terestră. [Var.: refracțiúne s.f.] – Din fr. réfraction, lat. refractio, -onis.
- Sinonime: REFRÁCȚIE s. (FIZ.) răsfrângere. (~ luminii prin-tr-un diamant.)
- Ortografie: refrácție s. f. (sil. -frac-ți-e), art. refrácția (sil. -ți-a), g.-d. art. refrácției; pl. refrácții, art. refrácțiile (sil. -ți-i-)
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia