refuza
- REFUZÁ, refuz, vb. 1. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.
- Sinonime: REFUZÁ vb. 1. a respinge, (livr.) a denega, (înv.) a apăra, a lepăda, a tăgădui. (~ ajutorul ce i se cere.) 2. v. recuza. 3. v. renunța.
- Sinonime: REFUZÁ vb. v. eschiva, fugi, scăpa, sustrage.
- Antonime: A refuza – a accepta, a admite, a aproba, a primi
- Ortografie: refuzá vb., ind. prez. 1 sg. refúz, 3 sg. și pl. refúză
Exemple pentru refuza
- Li se refuză îmbarcarea împotriva voinței lor.
- Nu refuză nimic.
- Înțeleptul este un zeu ce refuză tămâia. (A.H. de la Motte)
» mai multe citate despre refuza...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia