retenție
- RETÉNȚIE, retenții, s.f. 1. Oprire, reținere. ◊ (Jur.) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special amenajate. 3. Reținere și acumulare în organism a unor substanțe (lichide sau gaze) care în mod obișnuit sunt eliminate prin orificiile naturale. 4. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retențiúne s.f.] – Din fr. rétention, lat. retentio, -onis.
- Sinonime: RETÉNȚIE s. v. oprire, reținere.
- Sinonime: RETÉNȚIE s. 1. (MED.) (reg.) zăpreală. (~ urinară.) 2. (TEHN.) reținere. (Baraje de ~.)
- Ortografie: reténție s. f. (sil. -ți-e), art. reténția (sil. -ți-a), g.-d. art. reténției; pl. reténții, art. reténțiite (sil. -ți-i-)
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia