retușa
- RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.
- Sinonime: RETUȘÁ vb. v. corecta.
- Ortografie: retușá vb., ind. prez. 1 sg. retușéz, 3 sg. și pl. retușeáză, 1 pl. retușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. retușéze; ger. retușând
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia