roura
- ROURÁ, pers. 3 rourează, vb. I. 1. Intraz. A cădea rouă. 2. Tranz. și refl. A (se) umezi, a (se) acoperi cu stropi ca de rouă. [Pr.: ro-u-] – Lat. rorare (după rouă).
- Sinonime: ROURÁ vb. v. bura, burnița, pica, picura, țârcâi, țârâi, uda, umezi.
- Sinonime: ROURÁ vb. a se înroura. (Iarba s-a ~.)
- Ortografie: rourá vb. (sil. ro-u-), ind. prez. 3 sg. roureáză
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia